Dezamăgit alerg acum spre casă,
Dezamăgit că ţie nu-ţi pasă,
Că tot timpul m-ai minţit,
C-un tupeu aşa de nesimţit,
Că-mi spuneai că mă iubeşti,
Când de fapt cu altu’ trăieşti.

Dezamăgit sunt şi voi fi mereu,
Să mai cred în tine va fi greu,
M-ai minţit şi m-ai făcut,
La sentimente să fiu de-acum tăcut.

Ştii bine că mereu ţi-am zis,
Tot ce-n dragoste e interzis,
Cu speranţa de-a nu face şi tu,
Fără să ştiu că eşti cu altu’.

Am avut toată încrederea-n tine,
Am vrut să-ţi fie mereu bine,
Am încercat să fac tot ce pot,
Dar tu m-ai luat drept un idiot,
Care nu vede, nu aude, nu simte,
Care nu ştie când cineva-l minte.

Ai vrut să-ţi baţi joc de mine,
Dar ai reuşit să-ţi baţi de tine,
Tu eşti cea care acum plânge,
Căreia inima i se frânge,
Care-şi dă seama ce-a pierdut,
Care-şi dă seama ce-a făcut …

Acum păşesc cu paşi mici înainte,
Trist, fără a-mi mai găsi cuvinte,
Încercând să trec peste cu brio,
Să găsesc putere să-ţi zic adio …