Scumpa mea, de tine îmi e iarăşi dor,
Să te sărut, să-ţi ating chipul uşor,
Să-ţi spun cât de mult de iubesc,
Că lângă tine vreau să trăiesc…

Îmi e dor să-ţi spun suav la ureche,
Că ai fost şi vei fi a mea pereche…

Cine eşti, de unde vii abia acum,
De ce mergi tristă şi singură pe drum ?
Nu vezi că-s mulţi ce se uită la tine,
Ce-ar dori să vină să te facă bine ?
De ce stai acolo şi plângi ca nebuna,
Aşteptând să apară soarele şi bruma ?

A, da, eşti tristă din cauza mea,
Că n-am ştiut să-mi asum vina,
Că n-am ştiut să arăt ce simţeam,
Să-ţi arăt cât de mult te iubeam.

Foaie verde rază luminoasă,
Am pierdut ce aveam acasă,
O speranţă că va fi bine,
Că te vei întoarce la mine.

Haide, capul sus şi nu mai plânge,
Caută puterea în al tău sânge,
Scapă de tot ce te întristează,
Pune capul pe pernă şi visează.

Ştiu că am greşit mult în acest timp,
Că mă schimbam la fel ca un anotimp…

Îmi e dor, dor, dor, dor,
şi acum de-ar fi să mor,
m-aş lupta să mai trăiesc,
măcar o dată să mai iubesc…